02.05.2023
Birou de Avocatură
În fine, alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că este nulă clauza penală prin care sunt prevăzute penalităţi
de întârziere, în afara dobânzii contractuale sau a celei legale, apreciind că o asemenea clauză este prohibită
de lege. Ca urmare, prin hotărârile pronunţate de aceste instanţe, debitorul a fost obligat să plătească doar
sumele nerestituite
creditorului în Germania,
precum şi dobânzile curente restante. In justificarea acestui punct de vedere
s-a motivat că, în raport cu prevederile Legii nr. 313/1879, care nu a fost abrogată şi nici nu a căzut în
desuetudine, clauza penală în contractele de împrumut este interzisă. S-a mai relevat că, atât timp cât
dispoziţiile legale
care nu permit prevederea clauzei penale în contractele de împrumut sunt de ordine publică,
potrivit § 242 BGB nu se poate deroga de la aceste dispoziţii prin convenţii.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevăr, potrivit art. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul
dobânzii legale
pentru obligaţii băneşti, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 356/2002, „părţile sunt libere să stabilească,
în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti".
Prin art. 2 din aceeaşi ordonanţă se prevede că, „în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor
contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală",
iar în art. 3 este reglementat modul de stabilire a dobânzii legale în materie comercială prin
avocatul
în Germania.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Ordonanţa menţionată, „în raporturile civile dobânda nu
poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an".
În acelaşi sens, în reglementarea dată prin art. 1089 alin. (2) C.civ., „clauza prin care, de mai înainte şi în
momentul promovării unei convenţii, alta decât o convenţie comercială, se va stipula dobânda la dobânzile datorate
pentru un an sau pentru mai puţin, ori mai mult de un an, sau la alte
venituri viitoare,
se va declara nulă".
Tot astfel, prin Legea nr. 313 din 20 februarie 1879, ale cărei dispoziţii sunt în vigoare şi constituţionale,
potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 524/1997, s-a prevăzut la art. 1 că este anulată clauza penală din
contractele de împrumut sau prestaţiuni în natură, precum şi că judecătorul, în caz de împrumut va putea condamna
numai la plata dobânzii.